În Tinda Crăciunului, în casa Domnului, la poalele bradului...

de Eva Alexandra Piroşcă

 

Copil iubit, copil umil
Curat ca roua de april
De-atâta vreme tu petreci
La ușa inimilor reci...

 Se știe deja că, în luna decembrie a fiecărui an, părinții devin ajutoarele lui Moș Crăciun. Dar oare, câți dintre noi au observat
că, dintre „ajutoarele moșului”, în prima linie se află nu părinții, ci... copiii? Nu sunt oare copiii ajutoarele Sfântului Dumnezeu, spre îmblânzirea inimilor noastre bătătorite? Oare nu sunt pruncii noștri mai aproape de Pruncul Preasfânt, decât reușim noi să fim? Oare nu copiii ni-L vestesc astăzi pe Fiul Cel Unul-Născut? Și nu a unora ca acestora este Împărăția Cerurilor, ce ni L-a dăruit pe Însuși Împăratul cerului și al pământului? Oare nu cumva
noi avem de învățat de la ei cum să întâmpinăm Nașterea Domnului, cu evlavie, smerenie și bucurie?...

Tot copiii sunt cei care ne-au chemat în Tinda Crăciunului și în acest an, să fim părtașii bucuriei de a-și folosi mâinile și mintea, entuziasmul și talentul, energia și frăgezimea. Toate pentru a se apropia, prin serioasă joacă, de cele de Sus...

În cadrul Atelierului de cusături, prin mâinile copiilor, Sărbătoarea Nașterii Domnului, alături de Sfântul Nicolae și de toată oastea cea cerească, au poposit, smerit... în casa Domnului, la poalele bradului, pe tablouri din pâslă. Tablouri pictate și prea-frumos cusute, pe care durerea acului cu ață, în loc să le răpună, le-a adus la viață. Acestea, sub călăuzirea darnică a doamnei profesor și artist plastic, Lidia Stareș, care de atâția ani vine în întâmpinarea copiilor din parohie, cu timpul, talentul și sufletul dumneaei.

Ca de la copii la Sfânt Copil, ca de la prunci la Sfântul Prunc, micuții s-au adunat în casa Domnului, în Tinda Crăciunului, să-I meșterească Pruncului daruri pe măsura lor. Minunate decorațiuni din hârtie (oare știți ce secrete ascunde hârtia, când se lasă blând sacrificată de foarfece și creion?) au prins formă în cadrul Atelierului de podoabe. Colaje voioase, migăloase și atent lucrate - ca niște instantanee ale iernii - au pus la treabă degetele neastâmpărate și freamătul din suflet, cu ocazia Atelierului de felicitări.


Însuși Domnul nostru Iisus Hristos S-a lăsat zugrăvit cu dragoste - Prunc mângâiat de privirea pruncilor și de culorile lor - în cadrul Atelierului de pictură pe sticlă. Iar ceata Sfinților I-a urmat pilda, dându-se și ei pe mâna copiilor, care și-au pictat duios sfinții prieteni pe sticla de icoană...

În liniștea înserării, tradiții și colinde străvechi au umplut văzduhul în Atelierul de patrimoniu, sub ochii mari ai copiilor care au ascultat și au cântat cu nesaț. Cu același nesaț cu care au compus delicate poezii și delicioase povești, ce se rostesc numai la Praznic Împărătesc. Căci, să știți: sub îndrumarea doamnei Cornelia (Coca) Bloss, actriță cunoscută și suflet bogat, care și în acest decembrie a ales să își dedice talentul regizoral, cu largă inimă, Pruncului Sfânt și pruncilor noștri, copiii au rânduit un spectacol de poezii, colinde și povești, pentru care s-au pregătit și au repetat cu vrednicie...  Însuflețiți de prezența caldă a coristei noastre, răbdătoarea Mihaela Petrescu și de gazda și prietena  noastră, preoteasa Laura Tudose.

Cosmina Dragomir (profesor și doctor în arte plastice și decorative, mamă a cinci copii și autoarea primului Manual de arte vizuale și abilități practice) ne împărtășește emoțiile trăite odată cu experiența acestor ateliere:

„Am ajuns aici (chemată să întâlnesc copiii și să mă joc cu ei) dintr-un motiv absolut irațional, și nici acum nu știu de ce, exact, am încuviințat. Cred, în final, că am ajuns aici pentru că acești copii îmi lipseau. Întâlnesc ziua sute de copii și noaptea dorm lângă cinci, iar frumusețea lor adunată crește ca un cireș uriaș; invadează cu ramuri noi creierul și dă dependență. Am râvnit întâlnirea cu copiii și am primit, în dar, neveștejirea frumuseții și a adevărului pur. Cum să povestesc cum m-am simțit între pruncii dumneavoastră?! Este imposibil, pentru că atunci când te găsești iubit, nu te mai simți. E ceva de ne simțit, precum plutirile, precum regăsirile. Precum odihnirile. M-au luat ca pe o grefă, în brațele și spinările lor. Mi-au strigat numele și mi-au alungat oceane de lacrimi, care așteptau drenaj în subsolul tălpilor. E un fel de prăpastie a bucuriei, aceasta... Cu toate că am venit doar de câteva ori: sfâșiată de oboseala săptămânii, rupându-mi timpul pe care de fapt nu-l am acasă, rugându-i pe ai mei să aștepte singuri unii cu alții, că le aduc dulciuri, moriști și elicoptere... pentru că pruncii dumneavoastră, ca și aceia ai mei, mă odihnesc. ”

Cu adevărat, copiii, alături de îngeri, ne sprijină de câte un umăr, atunci când ne împleticim pe cale. Copiii ne energizează atunci când obosim pe drumul lăuntric - și uneori atât de aspru - către Betleemul iubirii... Copiii ne dezmorțesc, îmbrățișând fără teamă crivățul din sufletele noastre. Tot ei ne trezesc la Viață, picurând prezență printre gândurile noastre împrăștiate. Ei poartă în ochi lumina întreagă a Praznicului Împărătesc și duc în suflet îmbrățișarea Pruncului Sfânt. Iar glasul lor îngână sfinte colinde, într-un cor cu îngerii... „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”

 

 

 

 

 

 

 

Pentru susținerea lucrărilor de restaurare a bisericii,
pot fi donaţi bani în contul deschis
de Parohia noastră la BCR
RO51RNCB0069148788880001
BIC / SWIFT = RNCB RO BU
CUI 13137906