Tatăl părintelui Vasile Crețu a trecut la cele veșnice

În ziua de miercuri, 5 dec. 2012, la biserica Sf. Dumitru-centru din Focşani, s-a săvârşit slujba de prohodire pentru Ing. Petrea Creţu, plecat în veşnicie la numai 66 de ani. Vestea acestei treceri ne-a surprins pe toţi, întrucât domnia sa era în plină putere şi activitate, având încă multe proiecte frumoase pe care voia să le finalizeze. Pe cât era de modest şi discret, pe atât era de activ, mereu în alergare pentru a fi sprijin familiei şi obştii în sânul cărora vieţuia. Deşi se cunoştea faptul că multele osteneli i-au slăbit inima, nimeni nu bănuia că atât de repede va înceta să mai bată. De aceea, vestea morţii a fost ca un trăsnet, nu doar pentru greu-încercata familie, ci şi pentru noi toţi cei care l-am cunoscut îndeaproape. În cele ce urmează vom prezenta, pe scurt, firul biografic al unei vieţi demne, însoţit de câteva aprecieri, ca semn al totalei noastre preţuiri şi recunoştinţe.

Însemnări biografice. Născut în 18 iulie 1946, în comuna Spulber din jud. Vrancea, Petrea a fost al șaselea copil din cei opt (Magdalena, casnică, mamă a trei copii; Petrică, decedat din cauza unei pneumonii la 4 ani, în 1942; Emanoil, tehnician silvic, decedat la 28 de ani, în 1966; Gaftona, casnică, mamă a 5 copii; Ion, inginer chimist, tată a doi copii; Petrea; Pavel, tehnician silvic, tată a 6 copii; Gheorghe, profesor de istorie, tată a 1 copil) pe care i-au avut părinţii Vasile (născut în 1906, absolvent de 5 clase, a lucrat în exploatare forestieră, ca agent agricol la primărie, apoi ca meşteşugar în lemn şi agricultor) şi Sofiţa (născută în 1914, absolventă a 4 clase, casnică). Copiii au fost privaţi de prezenţa tatălui lor, mai întâi, între 1939-1944, când a participat la al doilea război mondial ca vânător de munte şi, ulterior, în linia întâi, la transmisiuni, ajungând până la Odessa, în Crimeea. Mai apoi, după instalarea comunismului în România, tata Vasile a executat șase ani (între 1950-1956) de temniţă grea în închisorile de la Galaţi, Piteşti, Gherla şi Aiud. Capetele de acuzare în proces au fost: şef de cuib legionar în Spulber între 1940-1941 şi conducător al mişcării „subversive” anticomuniste „Vlad Ţepeş” din Munţii Vrancei între 1948-1950. În cei 6 ani deosebit de grei, soţia lui, Sofiţa, ajutată de soacra ei, Tudora, au muncit din greu ca să crească şi să educe pe cei 7 copii.  Datorită credinţei şi robusteţii fizice, Vasile Creţu a scăpat cu viaţă din închisoare şi, întors acasă, a trăit până în 1984.

Petrea Creţu a urmat clasele I-IV în Spulber şi clasele V-VII în Năruja, ca premiant. A continuat cu Şcoala tehnică horticolă din Odobeşti (între 1960-1965) şi Liceul Unirea din Focşani (între 1965-1970). Studiile superioare le-a făcut la Facultatea de horticultură din cadrul Institutului agronomic „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, între 1978-1983. În 7.01.1972 se căsătoreşte cu Maria Popoiu şi vor avea trei copii: Valentina (născută în 12.11.1972), gemenii Ilie şi Vasile (născuţi în 12.12.1973). A lucrat ca tehnician şi şef de brigadă la I.A.S. Odobeşti, Vinalcool Bacău, Staţiunea viniviticolă din Odobeşti, Vinalcool Focşani, apoi ca şef de fermă la I.A.S. Coteşti şi Staţiunea de cercetare şi producţie pomicolă din Focşani, de unde s-a pensionat în 2010. În toate aceste locuri a dat dovadă de cinste, corectitudine, seriozitate şi tenacitate. Deşi obligaţiile de serviciu l-au chemat la muncă prelungită în sute de duminici şi sărbători până în 1989, în ultimii ani ai vieţii avea să cunoască „convertirea” progresivă şi definitivă de la urmărirea emisiunii „Viaţa satului”, difuzată duminică dimineaţă, la participarea conştientă şi constantă la Dumnezeiasca Liturghie. Astfel, începând cu anul 2005, s-a apropiat de Dumnezeu cu paşi mici, dar siguri, prin prezenţa firească la slujbele din duminici şi sărbători (avea „rezervată” chiar o strană în biserica pe care o frecventa), prin spovedaniile şi împărtăşaniile de peste an, prin pelerinajele făcute la Muntele Athos, Ierusalim, Roma, Ucraina, prin citirea parţială a Bibliei diortosită de Bartolomeu Anania şi prin sutele de predici ale pr. Ionel Ene din Focşani pe care le înregistrase cu reportofonul său şi pe care le asculta deseori acasă sau în maşină. Mângâierea familiei este că, deşi a plecat prea repede din această lume, apucase să cunoască şi să guste din frumuseţea şi autenticitatea vieţii creştine. A îngrijit şi a altoit nu doar viţă-de-vie şi pomi fructiferi, ci s-a preocupat şi de rodirea sufletului său nemuritor pentru întâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos, Viţa cea adevărată.

Însuşiri ale caracterului. Între calităţile pe care le-am remarcat în mod aparte, nominalizăm două, cu prioritate: tată, educator a trei copii model şi om deosebit de harnic.

Ca tată, a crescut şi educat, împreună cu devotata soţie, Maria (Mărioara), trei copii, care le fac cinste: doi băieţi gemeni, Vasile şi Ilie şi o fată, Valentina. Toţi trei au studii superioare: Vasile, preot şi lector universitar, coleg cu noi la biserica Sf. Ilie-Gorgani şi la Facultatea de Teologie din Bucureşti; Ilie, medic oftalmolog la Amiens – Franţa, reuşind să depăşească toate barierele pe care le au, în general, medicii români care se stabilesc în Occident; Valentina, medic în Bucureşti şi foarte ataşată de comunitatea parohială de la Gorgani. Toţi trei au căsătorii binecuvântate, toţi trei au copii – nepoţi ai domnului Petrea Creţu, pe care dânsul i-a iubit atât de mult!

Ca inginer horticultor s-a dovedit nu doar pasionat şi priceput, ci deosebit de harnic. Avea, efectiv, un cult pentru muncă! În acest sens, hărnicia dânsului se regăseşte minunat în „Decalogul muncii”, pe care savantul compatriot vrâncean, Simion Mehedinţi, l-a formulat într-o carte a sa, Altă creştere. Şcoala muncii: 1. Munceşte cu adevărat; 2. Repetă munca, până devine deprindere; 3. Adaugă muncii iubirea; 4. Înalţă munca până la creaţie; 5. Munceşte până la uitarea de sine; 6. Munceşte şi pentru alţii; 7. Nu-ţi face ţie chip cioplit: nu te gândi la tine când munceşti, ci la ceea ce munceşti; 8. Nu fura munca altora; 9. Nu risipi munca nimănui; 10. Şase zile să munceşti, iar a şaptea odihneşte-te, gândind la ceea ce ai muncit, dar mai ales la ceea ce vei munci…

Pe toate acestea, regretatul Petrea Creţu le-a împlinit conştiincios, încât credem că printre cei care vor da bună mărturie înaintea Domnului despre dânsul, se va număra şi harnicul savant creştin, Simion Mehedinţi.

Noi, slujitorii şi credincioşii parohiei Sf. Ilie Gorgani, avem încă un motiv de recunoştinţă: ca inginer horticultor  (şi viticultor) ne-a adus, ani de-a rândul, vinul necesar pentru ziua hramului, din care s-a împărţit la final tuturor participanţilor, dar şi vinul pentru Sfânta Împărtăşanie, pentru Sfintele Liturghii de peste an. Şi din câte ştim, multe biserici au fost beneficiare, la fel ca noi, astfel că toţi preoţii care l-au cunoscut îl vor pomeni cu recunoştinţă la Sfânta Proscomidie. Îl vom pomeni şi noi cu tot respectul cuvenit, dar ne vom strădui să fim mereu alături, cu tot ce ne stă în putinţă, şi de mult încercata familie.

La plecarea în lumea drepţilor, domnul Petrea Creţu lasă în urmă amintirea unui român demn: exemplu de creştin, soţ, tată, bunic şi om harnic. Dumnezeu să-i răsplătească osteneala şi să-l numere cu drepţii! Veşnică sa-i fie pomenirea!

 

 

În numele colegilor preoţi şi al credincioşilor parohiei noastre,
Pr. VASILE GORDON

 

 

Pentru susținerea lucrărilor de restaurare a bisericii,
pot fi donaţi bani în contul deschis
de Parohia noastră la BCR
RO51RNCB0069148788880001
BIC / SWIFT = RNCB RO BU
CUI 13137906