Învierea Domnului – bucuria rânduielii
- Thursday, 09 May 2013 11:44
Scriu aceste cuvinte în Lunea Mare, cu emoţia pe care o simt de fiecare dată în pragul acestei Săptămâni, în care fiecare zi se scrie cu majusculă, fiind unică în an, aşa cum unică este şi Învierea Domnului. Suntem pregătiţi pentru Înviere, unii mai puţin, alţii mai mult, ca pentru un moment de sărbătoare, un moment de excepţie, care evocă realităţi din lumea de dincolo. Pregătirea pentru Înviere nu poate să excludă participarea la bogata ofertă liturgică pe care slujbele liturgice ale acestei săptămâni ne-o aşază înainte an de an, neschimbată, dar parcă mereu nouă. Vom participa împreună la prinderea şi batjocorirea Domnului, la Răstignirea Lui pe Cruce şi la aşezarea lui în Mormânt. Când vom intra pe sub Sfântul Epitaf în biserică, în seara Vinerii celei Mari, ne vom îngropa împreună cu Hristos, ca să înviem împreună cu El în liniştea nopţii Duminicii Celei Mari. În prima parte a acestei nopţi vom fi în Mormânt cu Domnul, ca să ieşim din Mormânt împreună cu El, fiindcă nu avem forţa să biruim moartea singuri. Nu avem puterea decât să murim singuri. De înviat, nu înviem decât împreună cu El. În întunericul ce se va aşterne peste toţi, vom şti că acolo, pe Masa Sfântului Altar, licăreşte ca un mugur Lumina Învierii, ce va înflori în dreptul fiecăruia dintre noi, cei care am ales să fim atunci împreună cu Domnul şi nu în altă parte. Primind Lumina, ne vom împărtăşi de lumea de dincolo, de lumea Dumnezeului pe Care Îl mărturisim şi de protecţia căruia ne bucurăm. Mă va întreba poate cineva: ce putem face pentru a nu rata împărtăşirea de bucuria acestei lumi? Răspunsul poate fi lung şi, cu siguranţă, niciodată deplin…
Îmi vine în minte una din soluţii: participarea la slujbă cu o minimă voinţă de bună rânduială, încercând să ne identificăm cu tot ceea ce auzim şi rostim. De ce rânduială? Să ne gândim doar cât de ordonată e lumea drepţilor în icoana Judecăţii de apoi şi cât de haotică şi fără rânduială este cea a iadului… Dacă ne vom strădui mai mult să fim la slujba Învierii în rânduiala liniştii şi a bunei cuviinţe, fiecare la locul lui, din Sfântul Altar şi până la ultimul purtător de lumânare aprinsă, vom pregusta cu siguranţă rânduiala din ceruri, ne vom simţi aproape de Mântuitorul Hristos şi bucuria Învierii va veni nu neapărat ca un tumult, ci discret, instalându‑se puternic şi temeinic în sufletele noastre. Cu această reuşită vom parcurge mai uşor tot întunericul şi toate necazurile anului care ne va duce, sperăm, pe toţi până Paştele anului viitor.
pr. Silviu TUDOSE
- Last Updated on Thursday, 19 March 2015 12:09
